Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARBURÁ vb. I. tr. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. [< fr. carburer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARBURÁ vb. tr. a introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. (< fr. carburer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
carburá vb., ind. prez. 1 sg. carburéz, 3 sg. și pl. carbureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARBÚRĂ, carburi, s. f. Substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ◊ Carbură de calciu = carbid. – Din fr. carbure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CARBURÁ ~éz tranz. 1) (fier sau aliaje feroase) A trata cu carbon (în vederea preparării oțelului). 2) (carburanți) A amesteca cu aer. /Din carbură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARBÚRĂ ~i f. Compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ◊ ~ de calciu combinație a carbonului cu calciul, care în reacție cu apa dă acetilena; carbid. /<fr. carbure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARBÚRĂ s.f. Compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. [< fr. carbure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARBÚRĂ s. f. compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ♦ ~ de calciu = carbid. (< fr. carbure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARBÚRĂ, carburi, s. f. Corp, substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. – Fr. carbure.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARBÚRĂ s. (CHIM.) carbură de calciu v. carbid; carbură de fier = cementită; carbură de siliciu v. carborundum.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
carbúră s. f., g.-d. art. carbúrii; pl. carbúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
carbúră f., pl. ĭ (d. lat. carbo, cărbune). Chim. Combinațiune de cărbune cu un corp simplu: carbură de fer [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
carburéz v. tr. (d. carbură). Chim. Combin cărbunele cu un corp simplu, dar nu cu oxigenu.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARBURI (‹ fr.) Compuși binari ai carbonului cu celelalte elemente, mai ales cu metale, bor sau siliciu ♦ Carbură de bor = pulbere sau cristale negre de duritatea diamantului, rezistente la agenți chimici; se folosește ca abraziv, pentru tăiat materiale dure. Carbură de calciu = cristale incolore ce reacționează energetic cu apa formînd acetilenă; carbid. ♦ Carbură de siliciu = material dur, rezistent chimic și termic; se folosește ca material refractar, la fabricarea abrazoarelor etc.; carborundum. Carbură de fier v. cementită.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink