CARBURATÓR, carburatoare, s. n. Aparat al unui motor cu ardere internă, cu aprindere electrică, în care se formează amestecul carburant, în proporția dorită, prin difuzarea combustibilului într-un curent de aer. – Din fr. carburateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARBURATÓR s.n. Aparat în care se amestecă aerul cu combustibilul (la motoarele cu explozie). [< fr. carburateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARBURATÓR s. n. organ al unui motor cu ardere internă în care se formează amestecul carburant. (< fr. carburateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARBURATÓR, carburatoare, s. n. Aparat care amestecă aerul cu combustibilul (la motoarele cu explozie). – După fr. carburateur.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
carburatór s. n., pl. carburatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
carburatór n., pl. oare (d. carburez). Fiz. Aparat care, la un motor cu petrol, supt [!] acțiunea unuĭ curent de aer, vaporizează esența de petrol și produce amestecu a căruĭ exploziune dă forța motrice.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARBURATÓR ~oáre n. Aparat în care se formează carburantul pentru motoarele cu ardere internă. /<fr. carburateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink