CARENȚIÁL, -Ă, carențiali, -e, adj. (Rar) Care este produs de o carență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. carentiel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARENȚIÁL, -Ă adj. Referitor la carență; cauzat de o carență. [Pron. -ți-al. / cf. fr. carentiel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARENȚIÁL, -Ă adj. referitor la carență; cauzat de o carență. (< fr. carentiel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
carențiál adj. m., pl. carențiáli; f. sg. carențiálă, pl. carențiále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARENȚIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de carență; propriu carenței. [Sil. -ți-al] /<fr. carentiel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink