Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CARIÁT, -Ă, cariați, -te, adj. (Despre dinți) Ros, stricat, găurit de o carie. [Pr.: -ri-at] – V. caria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARIÁT, -Ă, cariați, -te, adj. (Despre dinți) Ros, stricat, găurit de o carie. [Pr.: -ri-at] – V. caria.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARIÁT adj. (MED.) găunos, găurit, stricat, (înv. și reg.) scorboroșit, scorburos. (Măsea ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CARIÁ, pers. 3 cariază, vb. I. Refl. (Despre dinți) A face carii, a se strica. [Pr.: -ri-a] – Din fr. carier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE CARIÁ pers. 3 se ~ză intranz. (despre dinți) A face carii. [Sil. -ri-a] /<fr. carier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARIÁ vb. I. refl. (Despre dinți) A face carii, a se strica, a se găuri prin apariția unor carii dentare. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. carier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARIÁ vb. refl. (despre dinți) a face carii, a se strica. (< fr. carier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARIÁ, pers. 3 cariază, vb. I. Refl. (Despre dinți) A se strica, a se găuri din cauza unei carii. [Pr.: -ri-a] – Fr. carier.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cariá (a se ~) (-ri-a) vb.refl., ind. prez. 3 se cariáză; conj. prez. 3 să se cariéze (-ri-e-); ger. cariíndu-se (-ri-in-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
CARIÁ vb. (MED.) a se găuri, a se strica, (reg.) a se scorboroși. (Dinții se ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 3 sg. și pl. cariáză; conj. prez. 3 sg. și pl. cariéze (sil. -ri-e-); ger. cariínd (sil. -ri-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cariéz v. tr. (fr. carier, it. cariare). Med. Stric pin [!] carie. V. refl. A se strica pin carie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARIA, reg. istorică în SE Asiei Mici, locuită de carieni (populație pre-indoeuropeană), apoi de greci, care au ridicat aici orașe înfloritoare ca Halicarnas, Milet, Cnidos, Magnesia, Tralles ș.a. inclusă de romani în prov. Asia (129 î. Hr.).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink