Dex cariere

CARIÉRE s. f. Acțiunea de a se caria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. caria.

CARIÉRE s.f. Acțiunea de a se caria și rezultatul ei. [< caria].

cariére (acțiunea de a se caria) s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. cariérii

CARIÁ, pers. 3 cariază, vb. I. Refl. (Despre dinți) A face carii, a se strica. [Pr.: -ri-a] – Din fr. carier.

CARIÉRĂ¹, cariere, s. f. Exploatare minieră de unde se extrag diferite varietăți de substanțe minerale, materiale de construcții etc. și unde toate lucrările se execută sub cerul liber. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carrière.

CARIÉRĂ², cariere, s. f. Profesiune, ocupație; domeniu de activitate; timp cât cineva lucrează într-un anumit domeniu. ♦ Etapă, treaptă în ierarhia socială sau profesională. ♦ Poziție în societate, situație bună. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carrière.

A SE CARIÁ pers. 3 se ~ză intranz. (despre dinți) A face carii. [Sil. -ri-a] /<fr. carier

CARIÉRĂ¹ ~e f. Exploatare minieră la suprafața solului de unde se extrage material de construcție (piatră, marmură, roci etc.). [G.-D. carierei; Sil. -ri-e-] /<fr. carriere

CARIÉRĂ² ~e f. 1) Activitate de muncă bazată pe anumite cunoștințe teoretice și pe deprinderi practice; profesiune. ~ militară. 2) Avansare rapidă pe treptele scării sociale. ◊ A face ~ a-și asigura o situație bună în societate. [G.-D. carierei; Sil. -ri-e-] /<fr. carriere

CARIÁ vb. I. refl. (Despre dinți) A face carii, a se strica, a se găuri prin apariția unor carii dentare. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. carier].

CARIÉRĂ¹ s.f. Loc de unde se scoate piatră, marmură etc. [Pron. -ri-e-. / < fr. carrière].

CARIÉRĂ² s.f. 1. Profesiune, ocupație. 2. Poziție în ierarhia socială și profesională, în societate; situație bună. [Pron. -ri-e-. / < fr. carrière, cf. it. carriera – drum de care].

CARIÁ vb. refl. (despre dinți) a face carii, a se strica. (< fr. carier)

CARIÉRĂ¹ s. f. loc de unde se scoate piatră, marmură etc. (< fr. carrière)

CARIÉRĂ² s. f. 1. profesiune, ocupație. ◊ poziție în ierarhia socială și profesională, în societate; situație bună. ◊ (fig.) drum, cale (a unei idei, literaturi etc.) 2. mare manej de echitație în teren descoperit. (< fr. carrière)

CARIÁ, pers. 3 cariază, vb. I. Refl. (Despre dinți) A se strica, a se găuri din cauza unei carii. [Pr.: -ri-a] – Fr. carier.

CARIÉRĂ¹, cariere, s. f. Loc de unde se extrag diferite varietăți de piatră, pietriș, marmură sau nisip. [Pr.: -ri-e-] – Fr. carrière.

CARIÉRĂ², cariere, s. f. Profesiune, ocupație; domeniu de activitate. ♦ Treptele, etapele parcurse de cineva într-o profesiune. ♦ Poziție în societate, situație bună. [Pr.: -ri-e-] – Fr. carrière (<it.).

cariá (a se ~) (-ri-a) vb.refl., ind. prez. 3 se cariáză; conj. prez. 3 să se cariéze (-ri-e-); ger. cariíndu-se (-ri-in-)

CARIÁ vb. (MED.) a se găuri, a se strica, (reg.) a se scorboroși. (Dinții se ~.)

cariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 3 sg. și pl. cariáză; conj. prez. 3 sg. și pl. cariéze (sil. -ri-e-); ger. cariínd (sil. -ri-ind)

cariéră (exploatare minieră, profesie) s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. cariérei; pl. cariére

1) cariéră f., pl. e (fr. carrière, d. it. carriera, care vine d. carro, car. V. cărare). Loc de alergat p. caĭ și vehicule. Fig. Cursu vĭețiĭ: a-țĭ împlini cariera. Profesiune: a lua, a alege (maĭ elegant de cît a´mbrățișa) cariera armelor.

2) cariéră f., pl. e (fr. carrière, d. lat. quadraria, d. quadrare, a cĭopli pătrat). Locu de unde se scoate peatră [!] ș. a.

cariéz v. tr. (fr. carier, it. cariare). Med. Stric pin [!] carie. V. refl. A se strica pin carie.

CARIA, reg. istorică în SE Asiei Mici, locuită de carieni (populație pre-indoeuropeană), apoi de greci, care au ridicat aici orașe înfloritoare ca Halicarnas, Milet, Cnidos, Magnesia, Tralles ș.a. inclusă de romani în prov. Asia (129 î. Hr.).