CARNÁT, carnate, adj. (Despre regimuri alimentare) Cu carne. – Din carne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARNÁT, -Ă adj. 1. (despre alimentație) compus din carne. 2. (bot.) de culoarea cărnii. (< fr. carné)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
carnát adj. m., pl. carnáți; f. sg. carnátă, pl. carnáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÂRNÁT, cârnați, s. m. Produs alimentar preparat din carne tocată și condimente, introduse în intestine de porc, de oaie sau într-un înveliș din material sintetic. ♦ Fig. (Fam.) Șir lung. Un cârnat de oameni. [Var.: (pop.) cârnáț s. m.] – Lat. *carnacius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂRNÁȚ s. m. v. cârnat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂRNÁT ~ți m. Produs alimentar preparat din carne tocată și condimente introduse în intestin de porc sau într-un înveliș artificial. [Var. cârnaț] /<lat. carnacius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cârnát s. m., pl. cârnáți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
cîrnát (cîrnáți), s. m. – Produs alimentar din carne și condimente, introduse în intestine de porc, oaie. – Var. cîrnaț. Megl. cărnat. Lat. *carnāceus (Cipariu, Gram., 354; Pușcariu 374; Candrea-Dens., 267; REW 1701; DAR); cf. v. sard. karnatu (Atzori 90), sicil. karnatssu, port. carnas, sp. carnaza, port. carnaz, toți cu sensul primitiv. – Der. cîrnățar, s. m. (persoană care prepară sau vinde cîrnați); cîrnățărie, s. f. (magazin de cîrnați). Din rom. provine sb., cr. krnata, ca și bg. kŭrnače (St. Mladenov, Spisanie za bŭlg. Academija, XLIII, 93; Mladenov 266).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cârnát/cârnáț s. m., pl. cârnáți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cîrnáț m. (lat. carnáceus, de carne. V. carne). Est. Maț de animal, maĭ ales de porc, umplut cu carne tocată. – În vest -at m. (pin [!] infl. masculinelor în at, pl. ațĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink