CARNOTÍT s. n. Mineral de uraniu și vanadiu, puternic radioactiv. – Din fr. carnotite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARNOTÍT s.n. (Geol.) Mineral de uraniu și vanadiu, puternic radioactiv. [Cf. fr. carnotit, cf. A. Carnot – mineralog francez].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARNOTÍT s. n. mineral de uraniu și vanadiu, radioactiv. (< fr. carnotit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
carnotít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARNOTIT (‹ n. pr. M.A. Carnot, chimist francez). Mineral de uraniu și vanadiu, puternic radioactiv, format prin alterarea mineralelor primare din unele roci sedimentare bogate în resturi organice. Are culoare galbenă-verzuie, luciu puternic sidefos și aspect de mase pulverulente sau de efloroscențe. Amestecat cu cimentul de sondă se întrebuințează la închiderea apelor în forajele petroliere.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink