Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: carp (substantiv masculin) , carpi , cârpi (verb tranzitiv)   
CARPI s. m. pl. Populație geto-dacică ce a trăit pe teritoriul românesc, la est de Muntii Carpați. – Din lat. Carpes.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
carpi s. m. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARP s. n. Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebrațului și metacarpului. – Din fr. carpe, lat. carpus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂRPÍ, cârpesc, vb. IV. Tranz. 1. A petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut. ◊ Expr. Cu ochii cârpiți de somn = neputându-și ține ochii deschiși din cauza somnului. 2. A repara un obiect spart sau crăpat. 3. Fig. A pălmui pe cineva. 4. Fig. A născoci, a inventa la repezeală o motivație, o explicație, un pretext (nu prea convingător). – Din sl. krupiti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CÂRPÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte, haine, încălțăminte etc.) A repara prin aplicarea unor cârpeli; a cârpăci; a petici. ◊ Cu ochii ~iți de somn cu ochii semideschiși din cauza somnului. 2) fig. pop. A lovi cu mâna. 3) (minciuni) A plăsmui la moment. /<sl. krupiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÁRP ~i m. Populație geto-dacă care a trăit în sec. II-III e.n. pe teritoriul românesc la est de munții Carpați. /<lat. Carpes
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARP ~uri n. Grup de opt oase mici care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. /<fr. carpe, lat. carpus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
-CARP v. carpo-.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARP s.n. Ansamblu format din cele opt oscioare care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. [< fr. carpe, cf. gr. karpos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARP1 s. n. ansamblu de opt oase mici, care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. (< fr. carpe, gr. karpos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
-CÁRP2 elem. carpo-
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARP s. n. Ansamblu de opt oase mici care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. – Fr. carpe (lat. lit. carpus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
!carp1 (nume etnic) s. m., pl. carpi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
CÂRPÍ vb. 1. v. petici. 2. a coase, a prinde, a țese, (Transilv.) a ștopoli, (Mold.) a țârâi. (I-a ~ ciorapul.) 3. a drege, a repara. (~ un obiect spart.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CÂRPÍ vb. v. ameți, chercheli, da, îmbăta, pălmui, trage, turmenta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cîrpí (pésc, cârpít), vb.1. A petici, a coase un obiect rupt. – 2. A repara, a aranja. – 3. A acoperi găurile dintr-un perete. – 4. A completa puieții sau răsadurile unei culturi. – 5. A minți, a născoci lucruri neadevărate. – Megl. cripés „(eu) susțin”. Sl. krŭpiti „a petici” (Cihac, II, 44; DAR), contaminat cu sl. krĕpiti „a întări”, de la krĕpŭ „tare”; cf. bg. kŭrpiă, sb. krpiti, slov. kèrpiti, toți cu sensul de „a petici”. Se confundă actualmente cu cîrpi „a bate.” Se confundă actualmente cu cîrpi „a bate”. – Der. cîrpeală, s. f. (petic; mijloc, resursă; oiște suplimentară pentru plugul cu patru boi), cf. bg. kŭrpel „petic; reparație”; cîrpitură, s. f. (petic, cîrpeală; minciună).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cîrpí (cîrpésc, cîrpít), vb. – A pălmui, a bate, a lovi. Lat. *colapῑre, din gr. ϰολαπίζω. Familia lui colaphus, bine reprezentată în limbile romanice, a dispărut din rom. (cf. REW 2034); această pierdere „importantă” după Pușcariu, Lr., 259, ajunge totală, dată fiind confuzia acestui unic rezultat rom., cu a cîrpi „a petici”; cf. calabr. curpire „a bate, a lovi”, it. colpire. DAR explică acest cuvînt rom. prin asemănarea cu acțiunea de a astupa găurile dintr-un perete prin mortarul care se lipește, cînd este aruncat cu putere. Asemănarea cu țig. kuripen „a lupta” ‹ sp. curar „a lipi” (Claveria 241) pare întîmplătoare.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
carp (anat.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cârpí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârpésc, imperf. 3 sg. cârpeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârpeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
carp n., pl. urĭ (vgr. karpós, fruct, carp). Anat. Oasele dintre metacarp și antebraț, la încheĭetura pumnuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cîrpésc v. tr. (vsl. krpiti, iskrŭpiti, sîrb. krpiti). Dreg, repar (haĭnele, încălțămintele saŭ și alt-ceva). Fig. Garnisesc, decorez: noĭ cîrpim ceru cu stele (Em.). Iron. A cîrpi cuĭva o palmă, a-ĭ trage o palmă. Fam. A cîrpi o minciună, a spune o minciună. V. refl. Fam. Mă îmbat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARPI (lat. {i}) s. m. Populație geto-dacică care în sec. 2-3 d. Hr. a locuit pe terit. românesc la E de M-ții Carpați. Organizați într-o puternică uniune tribală, c. neînglobați în provincia romană Dacia au avut un rol important în revitalizarea elementului daco-roman în condițiile confruntării acestuia cu populațiile migratoare, în perioada care a urmat retragerii stăpînirii romane la S Dunării.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CARP, Petre P. (1837-1919, n. Iași), publicist și om politic român. Junimist; șeful Partidului Conservator (1907-1912). A fundamentat programul politic al Partidului Conservator, cunoscut sub numele de „Era nouă”. De mai multe ori ministru sau prim-min. (1900-1901, 1910-1912). Adept al participării României la primul război mondial alături de Puterile Centrale. Activitate de cronicar literar și dramatic; traduceri.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CARP O. v. Proca, Gheorghe.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)