CARPO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „fruct”. [Și -carp, -carpie. / < fr. carpo-, cf. gr. karpos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARPO, -CÁRP, -CARPÍE elem. „fruct”. (< fr. carpo-, -carpe, -carpie, cf. gr. karpos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÂRPĂ, cârpe, s. f. Bucată de pânză sau de stofă (veche), folosită de obicei în gospodărie (la ștergerea prafului, a vaselor etc.), ca materie primă în industria hârtiei etc. ♦ Scutec. ♦ Fig. Om fără personalitate, care face întotdeauna orice i se spune. – Din bg. kărpa, scr. krpa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂRPĂ ~e f. 1) Bucată de material textil folosită la șters praful, vasele etc.; petică. ~ de praf. 2) Obiect de îmbrăcăminte vechi. 3) depr. Om lipsit de caracter; om de nimic. [G.-D. cârpei] /<bulg. kărpa, sb. krpa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BUHĂ-CU-CÂRPĂ s. v. strigă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CÂRPĂ s. 1. buleandră, fleandură, otreapă, petică, zdreanță, (pop.) treanță, (înv. și reg.) rantie, (reg.) paceaură, rufă, șuleandră, t***ă, (Mold., Bucov. și Transilv.) cârță, (Mold. și Bucov.) cotreanță, (Transilv.) ronghi, (înv., în Mold.) felegă. (Șterge praful cu o ~.) 2. v. scutec.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CÂRPĂ s. v. basma, batistă, legătură, tulpan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cîrpă (cîrpe), s. f. – 1. Bucată de pînză sau stofă, veche, zdreanță. – 2. Cîrpă de bucătărie. – 3. Basma, batic. – Mr. cîrpă, megl. corpă. < Sl. krŭpa „cîrpă” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon 316; Cihac, II, 44; Conev 60); cf. bg. kŭrpŭ, sb. krpa, slov. kerpa. Cf. cîrpaci, cîrpi. – Der. cîrpiță, s. f. (cîrpă, zdreanță), din sb. krpica (Drăganu, Dacor., V, 339 și VII, 216. – [Art. 2035]
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cârpă s. f., g.-d. art. cârpei; pl. cârpe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cî́rpă f., pl. e (bg. kŭrpa, vsl. krŭpa). Vest. Petică, pînză ordinară (de șters vasele, de înlăturat colbu, de acoperit ceva ș. a.). Buc. Un fel de concĭ de lemn învălit [!] în cîrpă pe care-l poartă în creștet femeile măritate. V. otreapă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÎRPĂ (‹ bg., scr.) s. f. 1. Bucată de pînză sau de stofă veche, folosită de obicei în gospodărie în diverse scopuri (ștergerea prafului etc.). ♦ Fig. Om fără personalitate, pe care îl poate folosi, umili etc., oricine. ♦ (Pop.) Scutec. 2. Deșeuri textile folosite ca materie primă în industria hîrtiei. 3. Pînză subțire, lungă de peste doi metri, purtată pe cap de femeile din sudul Transilvaniei. ♦ Basma triunghiulară din pînză industrială sau țesută acasă, împodobită pe margine cu dantelă, specifică portului popular din zonele de cîmpie din E și S României.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink