Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: carta (verb tranzitiv) , cartă (substantiv feminin)   
CÁRTĂ, carte, s. f. 1. Nume dat (în evul mediu) actelor destinate a consemna unele privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat. 2. Manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale. Carta Organizației Națiunilor Unite. – Din fr. charte, lat. charta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÁRTĂ1 s.f. 1. (În evul mediu) Act care emană de la un suveran și este destinat a consemna unele drepturi sau libertăți fundamentale, servind drept constituție. 2. Convenție, pact politic fundamental. ♦ Tratat care stabilește crearea unei organizații internaționale, determinându-i atribuțiile și modul de funcționare. ♦ Constituție dată sau acceptată de un principe, de un domn. [< lat. charta, cf. it. carta, fr. charte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÁRTĂ2 s.f. Carton subțire de formă dreptunghiulară, pe care este scris numele cuiva, care stabilește calitatea unei persoane etc. [< fr. carte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÁRTĂ s. f. 1. (în evul mediu) act care emană de la un suveran, destinat a consemna unele drepturi sau libertăți. 2. convenție, pact politic fundamental. ◊ act care stabilește funcționarea unei organizații internaționale. (< fr. charte, lat. charta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÁRTĂ, carte, s. f. 1. Nume dat (în evul mediu) actelor destinate a consemna unele drepturi sau libertăți fundamentale și a servi drept constituție unui stat. 2. Pact politic fundamental. – Fr. charte (lat. lit. charta).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cártă, cárte, s.n. (înv.) hartă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
cártă (manifest, act fundamental) s. f., g.-d. art. cártei; pl. cárte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cártă f., pl. cărțĭ și carte (fr. carte, lat. charta, d. vgr. hártes, hîrtie. V. carte, carton, hartă, hîrtie). Foaĭe de carton p. scris. Lege fundamentală, constituțiune: carta cea mare a libertăților (magna charta libertatum) de la 1215 a devenit baza legilor Anglieĭ. Cartă de vizită saŭ bilet de vizită, mic carton pe care e scris numele uneĭ persoane care, cînd nu te găsește acasă, țĭ-o lasă ca să știĭ cine a fost. Cartă de student, de alegător, hîrtie, bilet, condicuță care arată că eștĭ student, alegător. Cartă de bucate, listă de bucate (listă e maĭ uzitat). Cartă albă (tradus după fr. carte blanche), bilet pe care ți-l dă altu ca să scriĭ în numele luĭ orĭ-ce vreĭ și pin [!] urmare să facĭ ce vreĭ într´un domeniŭ oare-care. Fig. A da cuĭva cartă albă, a lăsa în voĭa luĭ să facă orĭ-ce vrea într´o afacere a ta. Cartă poștală, carton tipărit eliberat de serviciu poștal și care are o față liberă p. corespondență. (La 27 Ĭanuariŭ 1869, doctoru E. Hermann publică în ziaru Neue Freie Presse din Viena un articul [!] în care propunea acest noŭ fel de corespondență în locul scrisorilor în plicurĭ. La 10 Octobre apăru întîĭa serie de cărțĭ poștale în Austro-Ungaria, de la care această practică sistemă de corespondență trecu la cele-lalte state). – Și carte poștală.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARTÁ, cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele destinatarilor. 2. A transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni; a efectua o cartare (2). – Din cărți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CARTÁ ~éz tranz. 1) (detalii ale unui teren) A transpune pe o hartă topografică prin anumite semne convenționale. 2) (corespondență poștală) A distribui după adresele destinatarilor. /Din cartă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÁRTĂ ~e f. livr. 1) (în evul mediu) Act emis de un suveran în care erau consemnate anumite drepturi și libertăți. 2) Program care stă la baza unei organizații sau a unui institut internațional. ~a ONU. ~a de la Paris. 3) Document prin care mai multe state stabilesc anumite principii pe care se obligă să le aplice în relațiile reciproce și în relațiile cu alte state. [G.-D. cartei] /<fr. charte, lat. charta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARTÁ vb. I. tr. 1. A repartiza scrisorile (la poștă) după adresele la care urmează să fie distribuite. ♦ A grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare. 2. A adăuga pe o hartă anumite detalii ale terenului. ♦ A identifica pe teren și a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol. ♦ A identifica și a delimita rezervațiile dintr-un arboret în vederea producției de semințe. [< cartă, cf. germ. kartieren].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARTÁ vb. tr. 1. a repartiza corespondența poștală pe destinatari. 2. a grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare. 3. a adăuga pe o hartă, pe un plan, noi detalii ale terenului. ◊ a identifica pe teren și a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol. 4. a identifica și delimita rezervațiile dintr-un arboret. (< germ. kartieren)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARTÁ, cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele la care trebuie distribuite. 2. A adăuga pe o hartă anumite detalii ale terenului care nu figurau pe acea hartă. – Din cartă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARTE CU ÎNVĂȚĂTÚRĂ s. v. cazanie, cuvânt, omilie, predică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CARTE DE ZÓDII s. v. rojdanic, zodiac, zodiar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CARTE DOMNÉASCĂ s. v. hrisov.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cartá vb., ind. prez. 1 sg. cartéz, 3 sg. și pl. carteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cárte de múncă s. f. + prep. + s. f., g.-d. art. cărții de múncă; pl. cărți de múncă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cárte de vízită s. f. + prep. + s. f., g.-d. art. cărții de vízită; pl. cărți de vízită
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cartéz v. tr. (d. cartă). Aleg, separ, triez corespondența la poștă și la căile ferate.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARTĂ (‹ fr., lat.) s. f. 1. Act prin care se recunoșteau, în ev. med., anumite privilegii și libertăți unor clase sau pături sociale (ex., în Anglia, Magna Charta Libertatum, 1215). 2. Manifest cuprinzînd revendicări ale unei organizații politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale (ex. Carta Organizației Națiunilor Unite). 4. Document prin care două sau mai multe state se obligă să respecte și să aplice anumite principii în relațiile dintre ele și cu alte state. 5. P. ext. Document de o însemnătate deosebită pentru viața socială și politică a unei țări (ex. „Carta 77”, în Ceho-Slovacia).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)