Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: carta (verb tranzitiv) , cartare (substantiv feminin)   
CARTÁRE, cartări, s. f. 1. Acțiunea de a carta și rezultatul ei. 2. Urmărire pe teren și transpunere, prin semne și prin culori convenționale, pe hărți topografice, a răspândirii și a caracterelor diferitelor elemente din natură (roci, formațiuni geologice, ape, soluri, animale etc.) – V. carta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARTÁRE s.f. Acțiunea de a carta și rezultatul ei; (spec.) serviciu poștal unde se cartează scrisori. [< carta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARTÁRE, cartări, s. f. Acțiunea de a carta.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cartáre s. f., g.-d. art. cartării; pl. cartări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARTÁ, cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele destinatarilor. 2. A transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni; a efectua o cartare (2). – Din cărți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CARTÁ ~éz tranz. 1) (detalii ale unui teren) A transpune pe o hartă topografică prin anumite semne convenționale. 2) (corespondență poștală) A distribui după adresele destinatarilor. /Din cartă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARTÁ vb. I. tr. 1. A repartiza scrisorile (la poștă) după adresele la care urmează să fie distribuite. ♦ A grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare. 2. A adăuga pe o hartă anumite detalii ale terenului. ♦ A identifica pe teren și a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol. ♦ A identifica și a delimita rezervațiile dintr-un arboret în vederea producției de semințe. [< cartă, cf. germ. kartieren].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARTÁ vb. tr. 1. a repartiza corespondența poștală pe destinatari. 2. a grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare. 3. a adăuga pe o hartă, pe un plan, noi detalii ale terenului. ◊ a identifica pe teren și a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol. 4. a identifica și delimita rezervațiile dintr-un arboret. (< germ. kartieren)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARTÁ, cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele la care trebuie distribuite. 2. A adăuga pe o hartă anumite detalii ale terenului care nu figurau pe acea hartă. – Din cartă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cartá vb., ind. prez. 1 sg. cartéz, 3 sg. și pl. carteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cartéz v. tr. (d. cartă). Aleg, separ, triez corespondența la poștă și la căile ferate.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARTARE (‹ carta) s. f.1. Totalitatea operațiunilor de urmărire și delimitare în teren și de transpunere, prin semne și culori convenționale, pe hărți topografice sau fotograme a răspândirii și a caracterelor diferitelor elemente din natură (roci și formațiuni geologice, forme de relief, ape subterane, soluri, plante, animale etc.). 2. Operație de repartizare, grupare (la poștă) a scrisorilor după adresele destinatarilor. ♦ Cartarea vagoanelor = distribuirea vagoanelor în depou sau într-un atelier de cale ferată, gruparea lor pe liniile de descărcare și trecerea lor într-o schemă pentru a fi identificate rapid.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)