Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CARTEZIANÍSM s. n. Doctrina filozofului francez Descartes și a adepților lui, caracterizată prin metodă, ordine, rigoare. [Pr.: -zi-a-] – Din fr. cartésianisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARTEZIANÍSM n. Concepție filozofică a lui Decartes și a adepților săi, caracterizată prin raționalism, mecanicism și dualism. [Sil. -zi-a-] /<fr. cartésianisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARTEZIANÍSM s.n. Doctrina filozofului francez Descartes, care considera rațiunea drept unic izvor de cunoaștere și a prescris reguli ale gândirii pentru cunoașterea adevărului, dar încerca totodată să împace în chip dualist idealismul cu materialismul; curent de gândire care a continuat învățătura lui Descartes în filozofie și în știință; formă de raționalism. [< fr. cartésianisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARTEZIANÍSM s. n. concepția filozofică a lui Descartes și a adepților săi, caracterizată prin raționalism, mecanicism și dualism. (< fr. cartésianisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARTEZIANÍSM s. n. Doctrina filozofului francez Descartes, care, în locul credinței oarbe, pune la baza cunoașterii rațiunea, dar, în același timp, încearcă să împace idealismul cu materialismul. [Pr.: -zi-a-] – Fr. cartésianisme.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cartezianísm s. n. (sil. -zi-a-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cartezianízm n. Doctrina filosofuluĭ Descartes. – Cartezianizmu are ca punct de plecare îndoĭala metodică, care consistă în îndoĭala provizorie despre toate ca să reconstrueștĭ [!] apoĭ edificiu întreg pe baze [!] noŭă, neîncrezîndu-te decît în evidență. După un renume de un secul și jumătate, cartezianizmu dispăru în fața noŭălor [!] sisteme ale luĭ Locke, Newton și Leibniz.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARTEZIANISM (‹ fr.) s. n. 1. Filozofia lui Descartes. 2. Filozofia discipolilor lui Descartes („școala carteziană”) și a celor care s-au numit ei înșiși cartezieni: Malebranche, Spinoza, Leibniz. 3. Tradiție filozofică și științifică, de la Descartes pînă în zilele noastre (G. Bachelard, Ed. Husserl, N. Chomski), pretinzînd caracteristicile gîndirii lui Descartes: metodă, origine, rigoare, recuperarea perspectivei idealiste.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)