Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CARTIRUÍRE s. f. Acțiunea de a cartirui și rezultatul ei; încartiruire. – V. cartirui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARTIRUÍRE s.f. Încartiruire. [< cartirui].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARTIRUÍRE s. f. v. încartiruire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARTIRUÍRE s. v. încartiruire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cartiruíre s. f., g.-d. art. cartiruírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARTIRUÍ, cartiruiesc, vb. IV. Tranz. A încartirui. – Din rus. kvartirovat'.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARTIRUÍ vb. IV. tr. A încartirui. [Pron. -ru-i, p.i. -iesc, conj. 3,6 -iască. / < cartier, după germ. einquartieren, rus. kvartirovati].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARTIRUÍ vb. tr. a încartirui. (după rus. kvartirovati)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARTIRUÍ vb. IV. v. încartirui.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARTIRUÍ vb. v. încartirui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cartiruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cartiruiésc, imperf. 3 sg. cartiruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cartiruiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cartiruĭésc, V. încartierez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink