CARTÓF, cartofi, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită, comestibili, bogați în amidon (Solanum tuberosum); p. restr. tuberculul acestei plante, folosit în alimentație și ca furaj; barabulă, picioc, picioică, barabușcă, bulughină. ◊ Zahăr de cartofi = glucoză obținută din amidonul de cartofi (1). 2. (În sintagma) Cartof dulce = batat. [Var.: (reg.) cartoáfă, cartófă, cartóflă s. f.] – Din germ. Kartoffel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARTÓF s.m. Plantă erbacee cu flori albe sau violete, a cărei tulpină subterană se termină prin tubercule comestibile, bogate în amidon; (p. ext.) tuberculul comestibil al acestei plante. [Pl. -fi, var. cartoafă, cartofă, cartoflă s.f. / < germ. Kartoffel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARTÓF s. m. plantă erbacee cu flori albe sau violete, tulpină subterană cu tubercule comestibile, bogate în amidon; (p. ext.) tuberculul însuși. (< germ. Kartoffel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARTÓF, cartofi, s. m. Plantă erbacee cu flori albe sau violete, ale cărei ramuri subterane se termină prin tuberculi comestibili, bogați în amidon (Solanum tuberosum); p. ext. tuberculul acestei plante. ◊ Zahăr de cartofi = glucoză obținută din amidonul din cartofi. [Var.: (reg.) cartoáfă, cartófă, cartóflă s. f.] – Germ. Kartoffel.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARTÓF s. (BOT.; Solanum tuberosum) (reg.) alună, bobâlcă, bologeană, bulugheană, colompiră, coroabă, crump, c****ă, erdăpane, fidireie, ghibiroancă, ghistină, goață, grumbă, hadaburcă, măr, nap, ou, picioică, țermer, vovică, poamă-de-pământ, (prin Transilv.) badaliurcă, (Mold.) bandraburcă, (Mold., Bucov. și prin Transilv.) baraboi, (Mold.) barabulă, barabușcă, (prin Transilv.) bighiroancă, bigură, boabă, boambă, (prin Transilv. și Ban.) boboașă, (Mold.) bulughină, (Transilv., Ban. și Olt.) crumpenă, (Transilv.) cuculă, (Mold. și Transilv.) gogoașă, (prin Transilv.) măgherușcă, (Transilv.) pară, perușcă, piroșcă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cartóf (cartófi), s. m. – Plantă, barabulă (Solanum tuberosum). – Var. carto(a)fă, cartoflă. Germ. Kartoffel.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cartóf s. m., pl. cartófi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cartóf (vest) m., cartoáfă (Munt., est, Mold. sud)., pl. e, și cartófă (nord) f., pl. e (rus. kartófelĭ, d. germ. kartoffel, care vine d. it. tartúfolo, trufă mică, tartúfo, trufă, om ipocrit. V. trufă și tartuf). O legumă solanee care produce niște tubércule comestibile foarte întrebuințate în bucătărie (solánum tuberosum). – Cartofiĭ îs originarĭ din Chili (America de Sud). Pe la 1532 au fost introdușĭ în Spania, apoĭ în restu Eŭropeĭ, ĭar în România pe la 1800. În alimentațiune n´aŭ fost admișĭ de cît pe la sfîrșitu secululuĭ [!] 18, grație sforțărilor agronomuluĭ Francez Parmentier, care a propagat cultura lor. Tubérculele lor conțin multă féculă și alcool. Pin [!] cultură, există astăzĭ o mulțime de felurĭ de cartofĭ. Pe alocurĭ se numesc și barabule, bandraburce, bulughine, crumpene, picĭocĭ ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARTÓF ~i m. 1) Plantă erbacee cu flori albe sau violete și cu tulpina subterană terminată în tuberculi comestibili. 2) Tuberculul comestibil al acestei plante. /<germ. Kartoffel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARTOF (‹ germ.) s. m. 1. Plantă din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete și cu tulpini subterane îngroșate (tuberculi) de formă rotundă, ovală sau alungită, conținînd 14-27% amidon și vitaminele A, B și C (Solanul tuberosum). Originar din America de Sud, c. a fost introdus în cultură în România la sfîrșitul sec. 18. ♦ Tuberculul acestei plante, folosit în alimentație, în ind. alim. și ca furaj. ♦ Zahăr de cartofi = glucoză obținută din amidonul din cartofi. 2. Cartof dulce = batat.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink