Dex carusel

CARUSÉL, carusele, s. n. 1. Călușei (2). 2. Fig. Mișcare, deplasare, circulație continuă a unor mobile. – Din fr. carrousel.

CARUSÉL s.n. 1. Dispozitiv format din mai mulți căișori de lemn, pe care încalecă copiii și care se învârtesc pe o pistă circulară; călușei. 2. Serie de mișcări de dresaj executate de un grup de călăreți. [Pl. -le, -luri. / < fr. carrousel, cf. it. carosello].

CARUSÉL s. f. 1. instalație din mai mulți căluți de lemn, pe care încalecă copiii și care se învârtesc pe o pistă circulară; călușei. 2. dispozitiv circular pentru manutențiune (1). un ~ aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat în vederea măsurării forțelor aerodinamice; strung-~ = strung cu axa de rotație verticală, la prelucrarea pieselor grele de înălțime mică. 3. reprezentație a unui grup de călăreți care execută o serie de mișcări de dresaj. 4. circulație intensă de vehicule în diverse sensuri. 5. (fig.) succesiune rapidă de oameni, de lucruri. (< fr. carrousel)

CARUSÉL, carusele, s. n. (Rar) Călușei (2). – Fr. carrousel.

CARUSÉL s. v. căișori, călușei, ringhispil.

carusél s. n., pl. caruséle

CARUSÉL ~e n. 1) Instalație distractivă pentru copii, prevăzută cu mai mulți căluți de lemn (alte animale, vehicule), care se învârtește în jurul unei axe verticale; călușei. 2) fig. Mișcare continuă a unor oameni, animale sau lucruri în diverse scopuri. /<fr. carrousel

caruzél n., pl. e (fr. carrousel, d. it. carosello și carrosello). Un fel de exercițiu de luptă între maĭ mulțĭ călărețĭ (V. tournol). Leagăn cu caĭ, căișorĭ, caĭ de lemn făcuțĭ să se învîrtească în cerc p. plăcerea copiilor încălicațĭ pe eĭ.