CASÁNT, -Ă, casanți, -te, adj. Care se sparge sau se sfărâmă ușor; fragil, casabil. – Din fr. cassant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CASÁNT, -Ă adj. (Despre un material) Care se sparge, se sfărâmă ușor; fragil. [Cf. fr. cassant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CASÁNT, -Ă adj. care se sparge, se sfărâmă; fragil; casabil (1). (< fr. cassant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CASÁNT, -Ă, casanți, -te, adj. Care se sparge sau se sfărâmă ușor; fragil. – Fr. cassant.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CASÁNT adj. casabil, (pop.) spărgăcios, (reg.) spărtigos. (Un obiect ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Casant ≠ incasant
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
casánt adj. m., pl. casánți; f. sg. casántă, pl. casánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
casánt, -ă adj. (fr. cassant, d. casser. V. casez). Care se frînge, sfărămicĭos: oțelu e maĭ dur, dar și maĭ casant de cît feru [!]; sticla e casantă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CASÁNT ~tă (~ți, ~te) (despre obiecte) Care se sparge, se rupe sau se sfărâmă ușor; fragil. /<fr. cassant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink