Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CASÁRE, casări, s. f. Acțiunea de a casa și rezultatul ei. – V. casa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CASÁRE s.f. Acțiunea de a casa și rezultatul ei. [< casa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CASÁRE, casări, s. f. Acțiunea de a casa.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CASÁRE s. v. fărâmare, sfărâmare, spargere, zdrobire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
casáre s. f., g.-d. art. casării; pl. casări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CASÁ, casez, vb. I. Tranz. 1. A anula (în întregime sau parțial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din fr. casser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAȘÁRE s. f. 1. Operație de aplicare pe țesături a unui strat de substanțe care conferă țesăturii respective un tușeu moale, ca de piele. 2. Cașurare. – Din cașa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CASÁ ~éz tranz. 1) (sentințe ale unei instanțe judecătorești inferioare) A anula în urma unui recurs sau a unui apel. 2) (lucruri vechi, mașini, aparate deteriorate etc.) A scoate din uz; a da la reformă; a reforma. 3) rar (obiecte fragile) A face să-și piardă integritatea (prin ciocnire, lovire, apăsare etc.). /<fr. casser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CASÁ vb. I. tr. 1. A anula, în urma unui apel sau a unui recurs, o sentință judecătorească. 2. (Rar) A sparge. ♦ A scoate din serviciu, a reforma (o mașină, un aparat uzat etc.). [< fr. casser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAȘÁRE s.f. 1. Acoperire a unei țesături cu o peliculă care imită pielea. 2. Cașerare. [După fr. cacher].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CASÁ vb. I. tr. 1. a anula, în urma unui recurs, o hotărâre judecătorească. 2. (rar) a sparge. 3. a scoate din uz și din inventar, a reforma (o mașină, un aparat etc.). II. refl. (despre vin) a-și pierde culoarea naturală în contact cu aerul. (< fr. casser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CASÁ, casez, vb. I. Tranz. A anula o hotărâre judecătorească. – Fr. casser.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CÁSA s. art. v. gemma, perla.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CASÁ vb. v. fărâma, sfărâma, sparge, zdrobi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CASA CU OGRÁDA s. v. coroana boreală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CAȘÁRE s. v. cașurare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
HUHUREZ DE CÁSĂ s. v. strigă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
casá (caséz, casát), vb. – A anula. Fr. casser. – Der. casant, adj.; casație, s. f. (Arg., minunat, de calitatea întîi).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
casá vb., ind. prez. 1 sg. caséz, 3 sg. și pl. caseáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cașáre s. f., g.-d. art. cașării; pl. cașări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
gândác de cásă s. m. + prep. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
caséz v. tr. (fr. casser, a sfărama [!], a strica, lat. quassare, a zgudui mult, d. quatere, quassum, a zgudui. V. scot, scutur, discut). Anulez: a casa o sentență [!], un examin [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CASARE (‹ casa) s. f. 1. Acțiunea de a casa. 2. (Ind. Alim.) Degradare a culorii și a stabilității vinurilor și sucurilor de fructe la contactul acestora cu aerul. Defectul este cunoscut și sub numele de casă.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CAȘARE (‹ germ.) s. f. 1. Operație de aplicare pe țesuturi a unui strat de substanțe peliculogene pentru obținerea imitațiilor de piele (a pielii artificiale). 2. Cașurare.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink