CASAȚIÚNE1 s.f. Piesă instrumentală asemănătoare serenadei, care se deschide cu un marș. [< germ. Kassation, it. cassazione].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CASAȚIÚNE2 s.f. 1. V. casație. 2. (Jur.) Anulare a unei hotărâri judecătorești în urma admiterii recursului. 3. (Cont.) Totalizarea operațiilor privind scoaterea definitivă din uz și din inventar a unui mijloc fix; lichidare. 4. Spargere. [< fr. cassation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CASAȚIÚNE1 s. f. compoziție pentru orchestră sau formație de cameră asemănătoare serenadei, care se deschide cu un marș, în aer liber. (< germ. Kassation, it. cassazione)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CASAȚIÚNE2 s. f. 1. (jur.) anulare a unei hotărâri judecătorești în urma admiterii recursului. 2. (cont.) totalizarea operațiilor privind scoaterea definitivă din uz și din inventar a unui mijloc fix. 3. spargere. (< fr. cassation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
casațiúne (muz.) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. casațiúnii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
casațiúne f. (fr. cassation. V. casez). Anularea juridică a uneĭ deciziunĭ orĭ procedurĭ. Curte de casațiune, curte supremă care verifică dacă formele proceduriĭ aŭ fost exact urmate. (Cea din Bucureștĭ a fost înființată la 1861). – Ob. -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink