Dex castan

CASTÁN, castani, s. m. 1. Arbore cu frunze simple, alungite și cu fructe comestibile (Castanea sativa sau vesca). 2. Arbore mare, cu frunze compuse, cu flori albe sau roșcate, dispuse în panicule, și cu fructe necomestibile (Aesculus hippocastanum). - Din castană (derivat regresiv).

CASTÁN, castani, s. m. 1. Arbore cu frunze simple, alungite și cu fructe comestibile (Castanea sativa sau vesca). 2. Arbore mare, cu frunze compuse, cu flori albe sau roșcate dispuse în panicule, și cu fructe necomestibile (Aesculus hippocastanum). – Ngr. kastanon.

castán (castáni), s. m. – Arbore cu fructe comestibile. – Mr. căstînu, megl. căstǫn. Lat. castaneus (sec. XIX). Formație neol. este evidentă în rom. (Densusianu, Rom., XXXIII, 276); mr. și megl. pot veni direct din lat. (Pascu, I, 61; Capidan, Megloromânii, 64). Cf. ngr. ϰάστανον, sl. kastanŭ, tc. kestane, alb. këstenë. Der. castană, s. f. (fructul castanului); castaniu, adj. (de culoarea castanei).

castán s. m., pl. castáni

castán m. (d. castană). Un copac amentaceŭ cu frunze marĭ palmate (castánea vésca, cu fructe dulcĭ și bune de mîncat, și áesculus hippocástanum, cu fructe amare).

CASTÁN ~i m. Arbore având frunze simple, dințate, flori albe sau galbene și fructe comestibile sau necomestibile (după specie). ~ bun. ~ sălbatic. ~ porcesc. /<ngr. kastanon

CASTAN-DE-LÁC s. v. cornaci.

CÁSTĂN s. v. dulap, garderob, șifonier.

CASTAN (‹ ngr.) s. m. Arbore din familia fagaceelor, înalt de 35-37 m, cu frunze alterne, dințate pe margini, cu flori unisexuate, mic, gălbui și cu fructe comestibile (Castanea sativa). ♦ C. sălbatic = arbore din familia hipocastanaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe cu pete roșcate sau galbene dispuse în panicule și cu fructe necomestibile (Aesculus hippocastanum).