CASTRÓN, castroane, s. n. Vas adânc în care se aduc la masă unele mâncăruri. – Indirect din fr. casserole. Cf. săs. Kastrol, scr. kastrola, pol. kastrol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CASTRÓN, castroane, s. n. Vas adânc în care se aduc unele mâncăruri la masă. – Pol. kastrol (< fr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
castrón (castroáne), s. n. – 1. Vas adînc în care se aduc la masă unele mîncăruri. – 2. Supieră. Fr. casserole; însă nu este ușor de indicat intermediarul, cf. săs., pol. kastrol, rus. kastrjolja, sb. castrola (Cihac, II, 45; DAR). Direct din fr., după Iordan, Dift., 285; din bg. kastron, după Pascu, Arch. Rom., VI, 231, în vreme ce Capidan, Raporturile, 222, afirmă că bg. provine din rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
castrón s. n., pl. castroáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
castrón n., pl. oane (pol. kastrol, rus. kastrĭúlĕa, germ. kasserolle, fr. casserole, pop. castrole, d. it. cazza, cazzuola, cățuĭe. It. cazzaruóla și casseróla d. fr. V. cățuĭe). Vas mare de porțelan orĭ de faĭanță în care se aduce fertura [!] (cĭorba, borșu) la masă. – În nord craston. V. cĭorbalîc și ceanac.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CASTRÓN ~oáne n. Vas adânc în care, de obicei, se servesc la masă supele; supieră. /<pol. kastrol
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink