CATAÍF, cataifuri, s. n. Prăjitură preparată din două straturi de tăiței foarte fini, prăjiți și însiropați, între care se pune un strat gros de frișcă. – Din tc. katayıf (lit. kadayıf), ngr. kataífi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CATAÍF, cataifuri, s. n. Prăjitură făcută din două straturi de tăiței prăjiți între care se pune frișcă. – Tc. kataıf.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cataíf (cataífuri), s. n. – Dulce oriental, cu cremă cu zahăr și frișcă. – Mr. gădăife. Tc. kataif (Roesler 595; Șeineanu, II, 93; Lokotsch 1125; Ronzevalle 134); cf. ngr. γϰανταῖφι, bg. kadaif. Cuvîntul tc. este pl. de la kadife, cf. catifea.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cataíf s. n., pl. cataífuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cataíf (sud) și cadaif (est) n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kataiĭf, pop. kadaĭif, pl. de la katife, catifea). Un fel de prăjitură compusă din fire foarte supțirĭ de fidea opărite cu sirop și în mijlocu cărora e un strat de cremă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CATAÍF ~uri n. Prăjitură preparată din două straturi de tăieței prăjiți și însiropați, între care se pune un strat de frișcă. [Sil. -ta-if] /<turc. kataif, ngr. kataifi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink