Dex catea

CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela câinelui. 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate. ◊ Expr. (Rar) Cățea de vreme = vreme rea, cumplită. 3. Fig. (Arg.) Mitralieră. – Lat. catella.

CẤTEA pron. interog., adj. interog. f. v. câtelea.

CẤTELEA, CẤTA pron. interog., adj. interog. (Precedat de art. „al”, „a”, se întrebuințează în propoziții interogative pentru a afla locul pe care îl ocupă cineva sau ceva într-o ierarhie, într-o serie de ființe sau de lucruri de același fel) Al câtelea a reușit? A câta casă? [Var.: cấtea pron. interog., adj. interog. f.] – Câte + le + a.

CĂȚEÁ ~éle f. 1) Femela câinelui. 2) fig. Femeie rea; femeie d********ă. [Art. cățeaua; G.-D. cățelei] /<lat. cattella

CÂTELEA câta num. nehot. (precedat de articolul al, a se folosește în propoziții interogative pentru a afla ce loc ocupă cineva sau ceva într-o serie) Al ~ copil este el în familie? /câte + le + a

CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela câinelui. 2. Fig. Epitet dat unei femei rele. ◊ Expr. Cățea de vreme = vreme rea. 3. Fig. (Argotic) Mitralieră. – Lat. catella.

CĂȚEÁ s. (ZOOL.) (reg.) haită, (Transilv.) gudă.

CĂȚEÁ s. v. mitralieră.

cățeá (cățéle), s. f. – 1. Femela cîinelui. – 2. Nume dat unui joc de copii. – 3. Dans tipic. – 4. P*********ă, femeie de moravuri ușoare. – 5. (Arg.) Gură. – Mr., megl. cățăuă, cățao. Lat. catella, cf. cățel.

cățeá s. f., art. cățeáua, g.-d. art. cățélei; pl. cățéle

câtelea (al ~) pr. m., adj. m., f. a câta

cățeá f., pl. ele (lat. catĕlla). Femeĭa cîneluĭ [!]. Fig. Fam. Raniță (V. cătușă). A da pe cineva cățeaŭa (adv.), a-l da de a dura, și (fig.) a-l bate răŭ. Ce cățea de vreme, de femeĭe, ce vreme, ce femeĭe rea! Țipă cățeaŭa (saŭ coteĭca) de ger, e foarte ger.

1) cî́telea, V. cîtulea.

2) cî́telea (de-a´n) loc. adv. Munt. A umbla de-a´n cîtelea, a umbla din răsputerĭ, pînă nu maĭ poțĭ.

cî́tulea (al), a cî́ta adj. (d. cît). În ce rînd, în ce ordine: Al cîtulea e acest elev? – Al optulea din zece. – Și al cîtelea.