Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CATEGORÍE, categorii, s. f. 1. Noțiune fundamentală și de maximă generalitate care exprimă proprietățile și relațiile esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor realității. 2. Grup de ființe, de obiecte sau de fenomene de același fel sau asemănătoare între ele. 3. (Biol.; în sintagma) Categorie sistematică (sau taxonomică) = fiecare dintre marile grupe de plante sau de animale asemănătoare și înrudite (clase, ordine, familii etc.). 4. (Sport) Fiecare dintre grupele în care sunt împărțiți sportivii sau echipele după criterii de greutate, vârstă, s*x, clasificare sportivă sau grad de pregătire. ◊ Categorie de greutate = categorie de concurs sportiv stabilită în raport cu greutatea corporală a concurentului. – Din fr. catégorie, lat. categoria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CATEGORÍE s.f. 1. Noțiune fundamentală care reflectă cele mai generale și esențiale laturi, însușiri, trăsături ale obiectelor și fenomenelor și relațiile dintre ele. 2. Grup de ființe, de obiecte, de fenomene de același fel sau asemănătoare între ele. ♦ Grupă în cadrul unei ramuri sportive, stabilită după greutatea corporală a sportivilor, după performanțele realizate sau după vârstă. [Gen. -iei. / < fr. catégorie, cf. gr. kategoria].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CATEGORÍE s. f. 1. noțiune fundamentală care exprimă proprietățile și relațiile esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor realității. 2. grup de ființe, obiecte, fenomene de același fel, sau asemănătoare între ele. ♦ ~ socială = grup social care reunește parțial trăsăturile unei clase sociale. ◊ grupă în cadrul unei ramuri sportive, stabilită, în raport cu greutatea corporală a concurenților, după performanțele realizate sau după vârstă. (< fr. catégorie, lat. categoria, gr. kategoria)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CATEGORÍE, categorii, s. f. 1. Grup de ființe, de obiecte sau de fenomene de același fel sau asemănătoare între ele. ◊ Categorie istorică = fenomen care se schimbă în legătură cu anumite condiții social-istorice. 2. Noțiune logică fundamentală care reflectă realitatea obiectivă în modul cel mai general. – Fr. catégorie (lat. lit. categoria).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CATEGORÍE s. 1. (LOG.) (înv.) predicament. 2. v. spe-cie. 3. clasă, fel, gen, soi, specie, speță, tip, varietate, (înv. și reg.) rudă. (O ~ de indivizi.) 4. v. tip. 5. v. teapă. 6. v. pătură. 7. clasă, grup, grupare, (astăzi rar) tagmă, (înv.) rânduială. (Face parte din ~ celor...) 8. v. treaptă. 9. clasă, rang. (Restaurant de ~ I.) 10. ordin, rang. (De primă ~.) 11. v. divizie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
categoríe (categoríi), s. f. – Noțiune fundamentală care exprimă proprietățile și relațiile esențiale ale obiectelor și fenomenelor, clasă. – Var. catigorie (înv.). Mr. cătigurie „calomnie”. Ngr. ϰατηγορίς (Gáldi 161). Sec. XVIII. Var. se folosea mai ales cu sensul din mr.Der. categorisi (mr. cătigurisescu), vb. (a clasifica, a aranja pe categorii; înv., a dojeni; înv., a calomnia); din ngr. ϰατηγορῶ (viitor ϰατηγορίσω); categoric, adj., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
categoríe (noțiune, grup) s. f., art. categoría, g.-d. art. categoríei; pl. categoríi, art. categoríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
categoríe f. (vgr. kategoria, acuzațiune, atribut. V. catigorie). Clasificațiune după gen: categoriile luĭ Aristotele. Fig. Caracter, clasă, fel, natură: aceste lucrurĭ nu-s din aceĭașĭ categorie. V. ordin, orta, tagmă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CATEGORÍE ~i f. 1) Noțiune fundamentală (cu sferă deosebit de largă) care reflectă trăsăturile și relațiile generale și esențiale ale obiectelor și fenomenelor realității. ~ filozofică. 2) Ansamblu de persoane, de obiecte sau de fenomene care prezintă proprietăți distinctive comune. 3) sport Grup special în care sunt clasați sportivii sau echipele după anumite proprietăți (greutate, vârstă, s*x etc.). 4) Grup de ființe sau de obiecte caracterizate printr-o anumită însușire; specie; gen; soi; fel. [Art. categoria; G.-D. categoriei; Sil. -ri-e] /<fr. catégorie, lat. categoria
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CATEGORIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Clasă determinată de obiecte sau de expresii logico-lingvistice avînd funcții de tip designativ și clasificator în planul realității sau al gîndirii. ♦ Noțiune fundamentală a unui domeniu de cunoaștere. ◊ (FILOZ.) Categoriile lui Aristotel = cele 10 categorii: substanța, cantitatea, calitatea, relația, locul, timpul, situația, posesia, acțiunea, pasiunea. Categoriile lui Kant = conceptele fundamentale ale intelectului pur care asigură cadrul cunoașterii. 2. (LINGV.) C. gramaticală = noțiune gramaticală fundamentală care exprimă relații stabilite de vorbitorii unei limbi între elemente ale limbii obiective (ex. gen, număr, persoană, comparație) sau între ei și lumea obiectivă (ex. timp, mod). C.g. reprezintă modul de organizare internă a materialului de forme ale unei limbi. 3. (BIOL.) C. sistematică (sau taxonomică) = fiecare dintre grupele de plante sau de animale asemănătoare și înrudite (clase, ordine, familii etc.). 4. (SPORT) Grupă specială în care sînt departajați sportivii sau echipele după criterii de greutate, vîrstă, s*x, clasificare sportivă sau grad de pregătire. 5. (SOCIOL.) C. socială = ansamblu de indivizi care pot fi dispersați, dar care au caracteristici comune recunoscute de societatea în care trăiesc (ex. c.s. a studenților). C. socio-profesională = ansamblu de lucrători delimitat prin tipul de activitate profesională (agricultură, industrie etc.) și prin poziția pe care aceștia o ocupă în activitatea profesională respectivă (patroni, muncitori, funcționari).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)