CATÓLIC, -Ă, catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține catolicismului, privitor la catolicism; papistășeșc. 2. S. m. și f. Adept al catolicismului; papistaș. ◊ Expr. A fi mai catolic decât papa = a fi exagerat (în ceea ce spune, crede sau face). – Din lat. catholicus, fr. catholique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CATÓLIC, -Ă adj. Referitor la catolicism. // s.m. și f. Adept al catolicismului. [Cf. fr. catholique, it. cattolico, lat. catholicus, gr. katholikos – universal].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CATÓLIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al catolicismului. (< fr. catholique, lat. catholicus, gr. katholikos, univeral)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CATÓLIC, -Ă, catolici, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține catolicismului, privitor la catolicism. 2. S. m. și f. Adept al catolicismului. ◊ Expr. A fi mai catolic decât papa = a fi exagerat (în ceea ce spune, crede sau face). – Lat. lit. catholicus.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CATÓLIC adj., s. (BIS.) 1. adj. papal, roman, romano-catolic, (rar) latin, (astăzi rar) papist, (înv. și reg., mai ales în Transilv.) papistaș, papistășesc. (Biserica ~.) 2. s. romano-catolic, (rar) latin, (astăzi rar) papist, (înv. și reg., mai ales în Transilv.) papistaș. (Un ~ bigot.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
católic (católică), adj. – Care aparține catolicismului. Lat. catholicus (sec. XVII). – Der. catolicesc, adj. (catolicesc); catolicește, adv. (după ritualul catolic); catolici, vb. (a converti la catolicism); catolicime, s. f. (adunare de catolici); catolicism, s. n. (confesiune creștină care recunoaște primatul Papei); catolicitate, s. f. (caracter catolic).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
católic adj. m., s. m., pl. católici; f. sg. católică, pl. católice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
católic, -ă adj. (vgr. katholikós, universal, d. katá, peste, și ólos, tot. V. olograf). Care ține de religiunea romană, de catolicizm: țară catolică. Maĭestatea Sa Catolică, regele Spaniiĭ. Subst. Care profesează religiunea catolică. Conform catolicizmuluĭ. – În toată lumea îs 235,000,000 de catolicĭ, dintre care 156,000,000 în Eŭropa.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CATÓLIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de catolicism; propriu catolicismului. Biserică ~că. ◊ A fi mai ~ decât papa a fi mai zelos decât se cere. /<lat. catholicus, fr. catholique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CATÓLIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al catolicismului. /<lat. catholicus, fr. catholique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CATOLIC, -Ă (‹ fr., lat.) adj., s. m. și f. 1. Care aparține catolicismului, care este deosebit de eretic sau schismatic. ♦ Biserica c. = a) Biserica universală distinctă de comunitățile creștine locale; b) Biserica creștină din Apus, după separarea din 1054 de Biserica creștină din Răsărit; c) Biserica romano-catolică, după Reformă (sec. 16). 2. S. m. și f. Adept al catolicismului.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
ROMANO-CATOLIC v. Catolic.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink