CATRAFÚSE s. f. pl. (Fam.) Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalâc, boarfe. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strânge) catrafusele = a-și strânge lucrurile pregătindu-se de plecare; a pleca repede (și pe furiș) dintr-un loc; p. ext. a o șterge, a-și lua tălpășița. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CATRAFÚSE f. pl. pop. Obiecte de uz personal, în special de îmbrăcăminte, lipsite de valoare; buleandră; boarfă. ◊ A-și lua ~le a) a-și aduna lucrurile, pregătindu-se de plecare; b) a pleca repede și pe furiș de undeva; a o șterge. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CATRAFÚSE s. f. pl. (Fam.) Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalâc. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strânge) catrafusele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca pe furiș, a fugi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CATRAFÚSE s. pl. v. boarfe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CATRAFÚSE s. pl. v. bagaj.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
catrafúse s. f. pl. – Numai în expresia a-și lua catrafusele, a pleca repede, a o șterge. – Var. catravase. Origine necunoscută. Pare a fi o interpretare umoristică a lui catavasii (cf. rus. katavasija „încurcătură”), în sensul că primul obiect pe care trebuie să-l ia preotul cînd pleacă trebuie să fie liturghierul sau cartea de rugăciuni. Cihac, II, 488, citează un mag. kateputa „bagaj”, care nu pare a-i fi convins pe specialiști.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
catrafúse s. f. pl. (sil. -tra-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
catrafúse (Mold. Munt.), catraváse (Olt.) și trancafúse (Olt. Munt.) n. saŭ f. pl. (var. din trancanale, tărăbuțe, teleuțe). Iron. Bagaj, calabalîc. A-țĭ lua catrafusele, a pleca. A-țĭ aduce catrafusele, a veni cu bagajele. V. hondrobeĭe.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink