Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CATRÁN s. n. 1. Lichid vâscos de culoare închisă, obținut prin distilarea petrolului, a cărbunilor sau a lemnului; gudron. ◊ Expr. A se face catran (de mânie sau de supărare) = a se supăra foarte tare. 2. Fig. Supărare mare; venin. Are catran la inimă. 3. (Pop.; în expr.) Catran de... = foarte, extrem de... Catran de scump. - Din tc. katran.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CATRÁN n. pop. 1) Lichid vâscos de culoare închisă, cu miros specific, obținut prin distilarea uscată a petrolului; gudron. 2) fig. Necaz mare; venin. ◊ A se face ~ a se mânia tare; a se supăra foc. /<turc. katran
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CATRÁN s. n. 1. Lichid vâscos de culoare închisă, obținut prin distilarea petrolului, a cărbunilor sau a lemnului. ◊ Expr. A se face catran (de mânie) = a se înfuria. 2. Fig. Supărare mare; venin. Are catran la inimă. 3. (Pop.; în expr.) Catran de... = foarte, extrem de... Catran de scump.Tc. katran.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CATRÁN s. v. gudron.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CATRÁN s. v. smoală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
catrán s. m.1. Lichid vîscos de culoare închisă, gudron. – 2. Chin, grijă, amărăciune. – Mr. cătrane, megl. cătran. Tc. katran (din arab. alqitrān, de unde și sp. alquitrán, port. alcatrão, fr. goudron), cf. it. catrame, ngr. ϰατράμι, alb. katram (Șeineanu, II, 95; Lokotsch 1128; Ronzevalle 134; REW 4684a). În Trans., prin intermediul sb. katran sau al mag. katrány, de aceeași proveniență. Der. cătrăni, vb. (a da cu catran; a supăra, a amărî; refl., a se înfuria, a turba); cătrăneală, s. f. (acțiunea de a (se) cătrăni; amărăciune); cătrănitură, s. f. (cătrăneală); cătrănos, adj. (plin de catran); cătrăniță, s. f. (Trans., chibrit). Dubletul neol. gudron, s. n., din fr., a dat naștere vb. gudrona. Edelspacher 16 se gîndește, desigur în mod greșit, că mag. provine din rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
catrán s. n. (sil. -tran), (sorturi) pl. catránuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
catrán n., pl. urĭ (turc. katran, d. ar. alquitran; ngr. katráni, bg. rus. katrán; it. catráme, fr. goudron; sp. alquitran). O substanță neagră și cleĭoasă scoasă din arboriĭ rășinoșĭ (catran vegetal) și din cărbuniĭ de pământ (catran mineral). Cel vegetal e maĭ scump și e întrebuințat în medicină (emplastre, inhalațiunĭ, apă cătrănită), iar în industrie e întrebuințat, ca și cel mineral, la ungerea butoaĭelor, a funiilor, a pînzelor, a lemnelor de corăbiĭ, ca să devie impermeabile și să nu putrezească. – Barb. fr. gudron.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)