Dex catusi

CĂTÚȘĂ, cătușe, s. f. 1. Fiecare dintre cele două inele metalice, legate între ele printr-un lanț, cu care se leagă uneori mâinile (și picioarele) arestaților. 2. Plantă erbacee meliferă, cu flori albastre-violacee și cu miros greu (Ballota nigra). [Pl. și: cătuși] – *Cată (< lat. catta „pisică”) + suf. -ușă.

CẤTUȘI adv. (În expr.) Câtuși de puțin = oricât de puțin, cât de cât; (în construcții negative) absolut deloc, defel. – Cât(u) + și.

CÂTUȘI adv. : ~ de puțin a) oricât de puțin; cât de cât; b) absolut; defel; deloc; c) măcar un pic. /cât(u) + și

CĂTÚȘĂ, cătușe, s. f. I. Fiecare dintre cele două inele metalice, legate între ele printr-un lanț, cu care se leagă uneori mâinile (și picioarele) arestaților. II. Plantă erbacee cu flori albastre-violete (Ballota nigra). [Pl. și: cătuși] – Lat. catta „pisică” + suf. -ușă.

CĂTÚȘĂ s. 1. (la pl.) fiare (pl.), (pop.) obezi (pl.), verigi (pl.), zăvoare (pl.), (înv.) bente (pl.), piedici (pl.). (Ucigaș prins în ~.) 2. v. chingă. 3. v. tânjeluță. 4. v. japiță. 5. (BOT.; Ballota nigra) (reg.) cebare.

CĂTÚȘĂ s. v. ancoră, chingă, cormană, pisică, răsturnătoare.

cătúșă, cătúși, s.f. (reg., înv.) pisică.

câtuși adv.

cătúșă f., pl. ĭ (vrom. cătușă, mrom. cîtușă, pisică, d. lat. catta, pisică, cu suf. -ușă; it. gatta, fr. chatte, sp. gata. Tot de aci balta Cătușa, lîngă Galațĭ, aproape de care e și satu Pisica, în Dobr. Cp. cu cățea, raniță. D. rom. vine rut. katúša, pol. katusza, tortură). Lanțurĭ de legat oameniĭ: a pune cătușĭ unuĭ hoț, a pune un hoț în cătușĭ (V. mănușă). Sing. Nord. Jampiță. O plantă labiată ruderală cu miros greŭ (ballóta nigra), care seamănă cu cătușnica, o buruĭană care place pisicilor.

cî́tușĭ adv. (d. cît). Cîtușĭ de puțin, cît de puțin, de loc, nicĭ de cum.