CAUCAZIÁN, -Ă, caucazieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire generică a popoarelor care locuiesc în Caucaz, făcând parte din trei mari familii de limbi: caucaziană propriu-zisă, indo-europeană și altaică; (și la sg.) persoană care face parte din populația unuia dintre aceste popoare. 2. Adj. Care aparține Caucazului sau populației lui, privitor la Caucaz sau la populația lui. [Pr.: -ca-u-ca-zi-an] – Caucaz (n. pr.) + suf. -ian. Cf. fr. caucasien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAUCAZIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Caucaz. ◊ (s. f.; pl.) limbi indo-europene și altaice vorbite de populațiile din munții Caucaz. (< fr. caucasien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAUCAZIÁN, -Ă, caucazieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Caucazului sau populației lui, privitor la Caucaz sau la populația lui. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Caucazului. [Pr.: -ca-u-ca-zi-an] – Din Caucaz + suf. -ean.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
caucazián s. m., adj. m. (sil. ca-u-, -zi-an), pl. caucaziéni (sil. -zi-eni); f. sg. caucaziánă, g.-d. art. caucaziénei; pl. caucaziéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAUCAZIÁN1 ~ánă (~éni, ~éne) Care aparține munților Caucaz sau populației din Caucaz. [Sil. ca-u-ca-zi-an] /Caucaz n. pr. + suf. ~ian
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAUCAZIÁN2 ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Caucazului sau este originară din Caucaz. [Sil. ca-u-ca-zi-an] /Caucaz n. pr. + suf. ~ian
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink