Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cauciuca (verb tranzitiv) , cauciucare (substantiv feminin)   
CAUCIUCÁRE, cauciucări, s. f. Acțiunea de a cauciuca și rezultatul ei. [Pr.: ca-u-] – V. cauciuca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAUCIUCÁRE s.f. Acțiunea de a cauciuca și rezultatul ei. [< cauciuca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
cauciucáre s. f. (sil. ca-u-ciu-), g.-d. art. cauciucării; pl. cauciucări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAUCIUCÁ, cauciuchez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un strat de cauciuc sau a impregna cu cauciuc un obiect (mai ales o țesătură textilă). [Pr.: -ca-u-] – Din cauciuc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAUCIUCÁ ~chéz tranz. A acoperi cu un strat de cauciuc sau a impregna cu cauciuc. /Din cauciuc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAUCIUCÁ vb. I. tr. A acoperi cu cauciuc suprafața unui obiect. [Cf. fr. caoutchouter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAUCIUCÁ vb. tr. a acoperi cu un strat de cauciuc. (după fr. caoutchouter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cauciucá vb. (sil. ca-u-ciu-), ind. prez. 1 sg. cauciuchéz, 3 sg. și pl. cauciucheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)