CAULO- elem. caul(i)-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CĂÚLĂ, căule, s. f. (Reg.) Plută mică, întrebuințată ca pod umblător. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂÚLĂ, căule, s. f. (Reg.) Plută mică, întrebuințată ca pod umblător.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
căúlă s. f., g.-d. art. căúlei; pl. căúle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căúlă și caúlă f., pl. e (cp. cu numele orașuluĭ Cahul, lîngă Prut). Est. Plută de trecut o apă mică împingînd-o cu ghĭonderu. – Și cahulă. V. bac 1 și cĭobacă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink