CAUSTOBIOLÍT, caustobiolite, s. n. Rocă sedimentară organogenă, solidă, lichidă sau gazoasă, utilizată drept combustibil, în industria chimică etc. [Pr.: ca-us-to-bio-] – Din germ. Kaustobiolithe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAUSTOBIOLÍT n. Rocă de origine organică cu proprietatea de a arde. [Sil. ca-us-, -bi-o-] /<germ. Kaustobiolithe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAUSTOBIOLÍT s.n. Rocă de origine organică, având proprietatea de a arde. [Pron. ca-us-. / cf. germ. Kaustobiolithe < gr. kaustikos – arzător, bios – viață, lithos – piatră].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAUSTOBIOLÍT s. n. rocă organogenă care are proprietatea de a arde. (< germ. Kaustobiolith)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
caustobiolít s. n. (sil. ca-us-, -bi-o-), pl. caustobiolíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink