CAZÁCĂ, cazace, s. f. Bluză cu mâneci largi, lungă până mai jos de talie, încheiată la gât într-o parte. – Din fr. casaque. (< it.).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAZÁCĂ s.f. Bluză lungă până peste talie, cu mâneci largi și încheiată într-o parte. [< rus. kazak, cf. fr. casaque].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAZÁCĂ s. f. bluză lungă până peste talie, cu mâneci lungi și încheiată la gât. (< fr. casaque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAZÁCĂ, cazace, s. f. Bluză (încheiată într-o parte) cu mâneci largi și lungi, închisă la gât și lungă până mai jos de talie. – Fr. casaque (< it.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cazácă (-ci), s. f. – Bluză încheiată pînă în gît, cu mîneci largi. It. casacca (sec. XIX).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cazácă s. f., g.-d. art. cazácei; pl. cazáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cazácă f., pl. e (fr. casaque, d. it. casacca, o haĭnă largă de purtat pin [!] casă). Rar. Un fel de manta cu mînicĭ [!] largĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAZÁCĂ ~ce f. Bluză lungă, având mâneci largi, încheiată la gât într-o parte. /<fr. casaque
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink