CAZMÁ, cazmale, s. f. 1. Unealtă de săpat pământul, asemănătoare cu lopata, alcătuită dintr-o lamă metalică, ușor concavă, cu muchie ascuțită, fixată la o coadă dreaptă de lemn; hârleț. 2. (Reg.) Târnăcop. 3. Lovituri de cazma (1, 2). – Din tc. kazma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAZMÁ, cazmale, s. f. 1. Unealtă de săpat pământul, asemănătoare cu lopata, având o coadă dreaptă de lemn și o lamă metalică cu muchie ascuțită. 2. (Reg.) Târnăcop. 3. Lovitură de cazma (1, 2). – Tc. kazma.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAZMÁ s. v. hârleț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CAZMÁ s. v. târnăcop.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cazmá (cazmále), s. f. – 1. Hîrleț. – 2. Tîrnăcop. – Mr. căzmă. Tc. kazma (Șeineanu, II, 99; Meyer 184; Lokotsch 1145; Ronzevalle 128); cf. ngr. ϰαζμᾶς, ϰασμᾶς, alb. hazmë, bg., sb. kazma.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cazmá s. f., art. cazmáua, g.-d. art. cazmálei; pl. cazmále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cazmá f. (turc. kazma). Mold. Tîrnăcop. Munt. Mold. nord. Hîrleț. Lovitură dată cu această unealtă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAZMÁ ~le f. 1) Unealtă pentru săpat pământul formată dintr-o lamă metalică ascuțită, fixată într-o coadă de lemn; hârleț. 2) reg. Unealtă pentru desfundarea pământurilor tari sau pentru spargerea rocilor constând dintr-o bară de oțel, ascuțită la un capăt și lată la celălalt, prinsă într-o coadă de lemn; târnăcop. ◊ ~ pneumatică ciocan pneumatic folosit la tăierea cărbunilor; ciocan de abataj. [Art. cazmaua; G.-D. cazmalei] /<turc. kazma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink