CAZÓN, -Ă, cazoni, -e, adj. De cazarmă, propriu cazărmii; milităresc. ♦ (Peior.) Aspru, rigid; milităros. – Din rus. kazionnîi „de stat, fiscal”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAZÓN, -Ă, cazoni, -e, adj. De cazarmă, propriu cazărmii; milităresc. ♦ (Peior.) Aspru, rigid, stereotip. – Rus kazënnyj „al statului”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAZÓN adj. 1. v. militar. 2. v. milităros.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cazón (cazónă), adj. – De cazarmă, milităresc. Rus. kazjonnyĭ „care aparține finanțelor publice” (Philippide, Viața rom., IV (1907), p. 38; DAR); s-a spus mai întîi despre obiecte, îmbrăcăminte, muniții sau hrană, puse la dispoziția soldaților de către Stat. – Der. cazonie, s. f. (serviciu militar).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cazón adj. m., pl. cazóni; f. sg. cazónă, pl. cazóne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cazón, -ă adj. (rus. kazényĭ, pron. kazönnyĭ, al statuluĭ, al țaruluĭ, al vistieriiĭ, d. kazná, ladă, hazna, vistierie, [care vine d. turc. hazna, în nord kazna]. V. hazna). Fam. Al statuluĭ, în opoz. cu particular, vorbind de lucrurĭ militare: chipiŭ cazon, pușcă cazonă. Adv. Iron. Militărește: nu vorbi cazon aicĭ!
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAZÓN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de cazarmă; propriu cazărmii; milităresc. 2) fig. depr. Care exclude abaterile de la normă; în deplină conformitate cu anumite prevederi; aspru; sever; dur. /<rus. kazënnyi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink