CAZUÁL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întâmplător, care depinde de împrejurări; accidental. 2. Care arată cazul gramatical. Desinență cazuală. [Pr.: -zu-al] – Din lat. casualis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAZUÁL, -Ă adj. 1. Cu caracter întâmplător; depinzând de anumite împrejurări; accidental, fortuit. 2. Care arată cazul gramatical. [Pron. -zu-al. / cf. fr. casuel, lat. casualis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAZUÁL, -Ă adj. 1. cu caracter întâmplător; accidental, fortuit. 2. care arată cazul gramatical. (< fr. casuel, lat. casualis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAZUÁL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întâmplător, care depinde de împrejurări; accidental. 2. Care arată cazul gramatical. Desinență cazuală. [Pr.: -zu-al] – Lat. lit. casualis.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAZUÁL adj. v. accidental, incidental, întâmplător, ocazional, sporadic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cazuál adj. m. (sil. -zu-al), pl. cazuáli; f. sg. cazuálă, pl. cazuále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cazuál, -ă adj. (lat. casualis). Întîmplător, care depinde de cazurĭ, fortuĭt, accidental. Relativ la cazurile din gramatică: terminațiune cazuală.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAZUÁL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de un caz concret; cu caracter întâmplător; accidental. [Sil. -zu-al] /<lat. casualis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAZUÁL2 ~ă (~i, ~e) lingv. Care indică cazul gramatical; cu valoare de caz. Desinență ~ă. [Sil. -zu-al] /<lat. casualis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink