Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
cáĭer n., pl. e (lat. caia, băț, lemn, noduros, măcĭuca [!], de unde și gasconu cay, prepeleac, prăjină ramificată de cules poamele din pom, din caius, dim. cáiulus, de unde s´a făcut rom. caĭer, ca baĭer din báiulus; sp. cayado, pg. cajado, cață). Cantitatea de lînă orĭ de cînepă dărăcită și pusă´n furcă ca să fie toarsă. (Un caĭer are 12 pele). V. pală 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești