CEACẮU, ceacăie, s. n. (Reg.) Un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară membrii unor unități militare. – Din magh. csákó.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEACẮU, ceacăie, s. n. (Reg.) Un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară unele unități militare. – Magh. csákó.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ceacău s. n., art. ceacăul; pl. ceacăie, art. ceacăiele
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ceacắŭ n., pl. ăĭe (ung. csákó, de unde și fr. shako, id.). Trans. Chipiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink