CEALMAGÍU, cealmagii, s. m. (Înv.) Bărbat care purta cealma; p. restr. turc. – Cealma + suf. -giu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEALMAGÍU, cealmagii, s. m. (Înv. și arh.) Bărbat care purta cealma; (prin restricție) turc. – Din cealma + suf. -giu.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cealmagíu s. m., art. cealmagíul; pl. cealmagíi, art. cealmagíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink