CEARCEÁF s. n. v. cearșaf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEARCEÁF s. n. v. cearșaf.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cearceáf (cearceáfuri), s. n. – 1. Obiect de rufărie de pat. – 2. (Arg. și azi înv.) Bilet de 1000 lei. – Var. cearșaf. – Mr. circeafe. Tc. çarçaf, çarșaf (Roesler 607; Șeineanu, II, 124; Meyer 442; Lokotsch 691; Ronzevalle 73); cf. ngr. τσαρτσάφι, alb. tšartšaf, bg., sb. čaršav.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cearceáf, V. cearșaf.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cearșáf/cearceáf s. n., pl. cearșáfuri/cearceáfuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
CEARȘÁF s. (rar) pânză, (Transilv. și Ban.) lepedeu, (prin Olt. și Ban.) pânzaică, (Mold., Bucov. și nordul Munt.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de pat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CEARȘÁF s. v. giulgiu, lințoliu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cearșáf s. n., pl. cearșáfuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cearșáf n., pl. urĭ (turc. čarčaf și čaršaf, d. pers. čaršeb [čar, pînză, și šeb, noapte]; alb. čarčaf, bg. sîrb. čaršaf și čaršav. V. gear și șiboĭ). Munt. Prostire, pînză albă supțire [!] așternută pe saltea și de pe care rîdicĭ [!] macatu cînd te culcĭ. – Rar cearceaf. V. lepedeŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink