CEASORNICĂRÍE1 s. f. Meseria de ceasornicar (1). – Ceasornicar + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEASORNICĂRÍE2, ceasornicării, s. f. Atelier, prăvălie unde se repară sau se vând ceasornice (1). – Ceasornic + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEASORNICĂRÍE, (2) ceasornicării, s. f. 1. Meseria de ceasornicar. 2. Atelier, prăvălie unde se repară sau se vând ceasornice. – (1) Din ceasornicar + suf. -ie, (2) ceasornic + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CEASORNICĂRÍE s. (înv.) ornicărie, orologerie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ceasornicăríe (meserie, atelier) s. f., art. ceasornicăría, g.-d. art. ceasornicăríei; (ateliere) pl. ceasornicăríi, art. ceasornicăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ceasornicăríe f. Meseria de ceasornicar. Fabrică saŭ prăvălie de ceasornice. Mare cantitate de ceasornice.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CEASORNICĂRÍE1 ~i f. 1) Atelier în care se repară ceasuri. 2) Magazin (sau raion într-un magazin) în care se vând ceasuri. /ceasornic + suf. ~ărie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CEASORNICĂRÍE2 f. rar Meserie de ceasornicar. /ceasornicar + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink