Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CEATLẮU, ceatlaie, s. n. (Reg.) Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fân, de lemne etc.) spre a o strânge. ♦ Prăjină adăugată la inima căruței spre a înhăma încă un cal. ♦ Băț gros; bâtă, ciomag. [Var.: cetlắu s. n.] – Din magh. csatló.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEATLẮU, ceatlaie, s. n. (Reg.) Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fân, de lemne etc.) spre a o strânge. ♦ Prăjină adăugată la inima căruței spre a înhăma încă un cal. ♦ Băț gros; bâtă, ciomag. [Var.: cetlắu s. n.] – Magh. csatló.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CEATLĂU s. v. cruce.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CEATLĂU s. v. apărătoare, bâtă, ciomag, coardă, măciucă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ceatlắu, ceatláie, s.n. (reg.) 1. (înv.) instrument de tortură circular, care se punea pe cap. 2. bucată de lemn, băț cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină de fân sau lemne. 3. prăjină adăugată la inima căruței, spre a înhăma încă un cal. 4. bucată de lemn sau cârpă cu care se înnădește ceva; înnăditură. 5. apărătoarea saniei; gănjul cu care se leagă de sanie proțapul sau tânjala. 6. șervet pus în jurul capului contra durerilor de cap. 7. lemn care prinde loitrele coșului în partea dinainte, sus, pe care se poate ședea. 8. băț gros, bâtă, ciomag. 9. lemn gros, stâlp.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ceatlắu (-uri), s. n.1. Băț cu care se fixează legăturile. – 2. Cric de mașină. – 3. Prăjină legată la greabănul cailor, pentru a permite atelajului a trei cai. – 4. Cerc, instrument de tortură. – 5. Bîtă, ciomag. – Var. cetlău. Mag. csatló (Cihac, II, 480; Mîndrescu, Elementele ungurești, 148; Gáldi, Dict., 87); cf. sb. čatlov.Der. cetlui, vb. (a fixa cu un ceatlău; a omorî prin gîtuire; a tortura; a bate, a ciomăgi), din mag. csatolni.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ceatlău s. n. (sil. -tlău), art. ceatlăul; pl. ceatláie/ceatlăie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ceatlắŭ și (Ret.) ceaclắŭ n., pl. ắĭe (ung. csatló, ĭavașa, adică „înfrînătoare, frînă”, de unde și sîrb. čatlov). Prăjina care se leagă pe supt [!] căruță ca să se poată înhăma încă un cal pe lîngă ceĭ-lalțĭ doĭ: un cal înhămat în ceatlăŭ, cal în ceatlăŭ (V. pohod, praștie). Cĭomag gros. Lovitură de cĭomag gros. – În Ial. cearlăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CEATLẮU ~ie n. pop. 1) Băț gros; ciomag; bâtă. 2) Lovitură dată cu un astfel de băț. 3) Bucată de lemn cu care se strânge prin răsucire legătoarea unei sarcini (de lemne, de paie etc.). 4) Bară de lemn, prinsă de inima căruței, la care se înhamă încă un cal. [Sil. cea-tlău] /<ung. csatló
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)