Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CEFÁR, cefare, s. n. 1. Partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune. 2. Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui; curea care se prinde la ceafă. – Ceafă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cefár s. n., pl. cefáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cefár n., pl. e (d. ceafă). Bucată de pînză atîrnată de chipiŭ p. a apăra ceafa de arșița soareluĭ. Cureaŭa de la ceafă la frîŭ și la mască. V. comănac.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CEFÁR ~e n. Bara de deasupra jugului, care se pune pe ceafa boilor. /ceafă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)