Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători (aducând elogii) un eveniment însemnat, o persoană etc. – Din fr. célébrer, lat. celebrare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CELEBRÁ vb. I. tr. 1. A săvârși solemn un act însemnat, important; a oficia. 2. A sărbători (un eveniment, o dată memorabilă). 3. A proslăvi. [< fr. célébrer, cf. it., lat. celebrare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CELEBRÁ vb. tr. 1. a săvârși solemn un act important; a oficia. 2. a sărbători (un eveniment). 3. a proslăvi. (< fr. célébrer, lat. celebrare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători un eveniment însemnat. – Fr. célébrer (lat. lit. celebrare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CELEBRÁ vb. 1. v. aniversa. 2. a oficia, a săvârși. (~ o căsătorie.) 3. v. oficia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
celebrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. celebréz, 3 sg. și pl. celebreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CELÉBRU, -Ă, celebri, -e, adj. Renumit, vestit, ilustru. – Din fr. célebre, lat. celebris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CELEBRÁ ~éz tranz. 1) (acte publice sau private) A înfăptui cu solemnitate; a oficia. 2) (evenimente importante, zile memorabile) A marca în mod solemn; a serba; a sărbători. ~ ziua declarării suveranității republicii. /<fr. célébrer, lat. celebrare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CELÉBRU ~ă (~i, ~e) 1) Care este foarte vestit prin calitățile sale, prin realizările sale; ilustru. Cântăreț ~. [Sil. -le-bru] /<fr. célébre, lat. celebris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CELÉBRU, -Ă adj. Cunoscut de foarte multă lume pentru calități excepționale; renumit, vestit, ilustru. [< fr. célèbre, cf. it. celebre, lat. celeber].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CELÉBRU, -Ă adj. cu faimă, renumit, vestit, reputat, ilustru. (< fr. célèbre, lat. celeber)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CELÉBRU, -Ă, celebri, -e, adj. Renumit, vestit. – Fr. célebre (lat. lit. celebris, -e).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CELÉBRU adj. faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit, (înv. și pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) hireș, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Celebru ≠ necunoscut
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
celébru adj. m. (sil. -bru), art. celébrul, pl. celébri, art. celébrii; f. sg. celébră, g.-d. art. celébrei, pl. celébre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
celebréz v. tr. (lat. célebro, -áre). Laud mult, glorific: a celebra o națiune, un eroŭ. Sărbez [!]: a celebra Paștele. Oficiez solemn: a celebra o căsătorie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
celébru, -ă adj. (fr. célèbre, d. lat. céleber). Faĭmos, renumit, vestit.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink