CÉLTIC, -Ă, celtici, -ce, adj. Care aparține celților (1), privitor la celți; celt (2), galic2. ◊ Limbi celtice = familie de limbi vorbite în antichitate (de vechii gali) și astăzi (de irlandezi, bretoni etc.), în vestul Europei. – Din fr. celtique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÉLTIC, -Ă adj. referitor la celți, al celților. ♦ limbi če = familie de limbi indo-europene (gaelica, irlandeza, galeza și bretona) vorbite de celți. (< fr. celtique, lat. celticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÉLTIC, -Ă, celtici, -ce, adj. Care aparține celților, privitor la celți. ◊ Limbi celtice = familie de limbi vorbite în antichitate (de vechii gali) și astăzi (de irlandezi, bretoni etc.) în vestul Europei. – Fr. celtique.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CÉLTIC adj. celt, galic. (Populații ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
céltic adj. m., pl. céltici; f. sg. céltică, pl. céltice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
céltic, -ă adj. De Celt, al Celților.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÉLTIC ~că (~ci, ~ce) Care aparține celților; privitor la celți. Limbi ~ce. /<fr. celtique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
céltă/céltică (limbă) s. f., g.-d. art. céltei/célticei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink