CELULÁR, -Ă, celulari, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține celulei (1), de natura celulei; alcătuit din celule. ◊ Teorie celulară = teorie după care celula (1) constituie elementul fundamental al organizării interne a plantelor și animalelor. 2. (Jur.; în sintagma) Regim celular = regim special la care sunt supuși, pe anumite perioade, deținuții în închisori, prin izolare severă în celule (4) individuale. 3. (În telecomunicații; în sintagma) Telefonie celulară = sistem de telefonie fără cablu care pentru transmiterea semnalelor digitale utilizează aparate de emisie-recepție de mică putere, emițătoare-receptoare de tip releu, fiecare acoperind o celulă (7), și echipamente computerizate pentru prelucrarea și comutarea semnalelor. Telefon celular = aparat de emisie-recepție, folosit în telefonia celulară; telefon mobil. II. S. n. Telefon celular, telefon mobil. Nu uita să-ți iei celularul. – Din fr. cellulaire (I 1, 2), engl. cellular [telephone] (I 3, II).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CELULÁR, -Ă adj. De natura celulei; format din celule. ♦ Regim celular = regim special în închisori, constând în izolarea severă a deținuților în celule individuale. [Cf. fr. cellulaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CELULÁR, -Ă I. adj. 1. de natura celulei (1); format din celule. ♦ teoria ~ă = teorie potrivit căreia celula (1) constituie elementul fundamental în organizarea internă a plantelor și animalelor. 2. regim ~ = regim special în închisori. 3. telefonie (mobilă) ~ă = legături telefonice între doi abonați aflați în interiorul zonei de acoperire sau între un abonat din acest teritoriu și altul din țară sau străinătate. II. s. n. parte a unei închisori unde se află celulele (5). (< fr. cellulaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CELULÁR, -Ă, celulari, -e, adj. 1. De natura celulei; alcătuit din celule. 2. (În expr.) Regim celular = regim special la care sunt supuși uneori deținuții în închisori, prin izolare severă în celule individuale. – După fr. cellulaire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
celulár adj. m., pl. celulári; f. sg. celuláră, pl. celuláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
celulár, -ă adj. (d. célulă; fr. cellulaire). Anat. Compus din célule: țesutu celular al animalelor și plantelor. Trăsură celulară, dubă, trăsură închisă de dus arestațiĭ. Închisoare celulară, compusă din cămăruțe în care arestatu e izolat și nu comunică cu ceĭlalțĭ arestațĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CELULÁR ~ă (~i, ~e) biol. 1) Care este format din celule. 2) Care ține de celulă; care aparține celulei. Nucleu ~. 3) Care este asemănător cu celula; de tipul celulei. /<fr. cellulaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink