Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CEMENTÁT, -Ă, cementați, -te, adj. Care a suferit procesul de cementare. – V. cementa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. – Din fr. cémenter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CEMENTÁ ~éz tranz. (piese de oțel) A trata termochimic, introducând în stratul de la suprafață anumite elemente (crom, carbon etc.), pentru a mări rezistența și durabilitatea. /<fr. cémenter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CEMENTÁ vb. I. tr. A supune un metal unei transformări chimice prin încălzirea lui puternică în prezența unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combină. [< fr. cémenter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CEMENTÁ vb. tr. 1. a supune unele piese din oțel moale unui tratament termochimic, prin introducerea de carbon, crom, azot, aluminiu etc. în stratul superficial al acestora. 2. a obtura canalul unui dinte cu cement. 3. a fixa cu cement protezele pe dinți. (< fr. cémenter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând, prin difuziune, carbon în stratul superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. – Fr. cémenter.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cementá (met.) vb., ind. prez. 1 sg. cementéz, 3 sg. și pl. cementeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink