CEMENTÁȚIE, cementații, s. f. 1. (Chim.) Cementare. 2. Întărire și pierdere a elasticității suprafeței lemnului. 3. (Geol.; în sintagma) Zonă de cementație = zonă din scoarța pământului în care se produce îmbogățirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare. – Din fr. cémentation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEMENTÁȚIE s.f. Cementare. ♦ Întărire și pierdere a elasticității straturilor externe ale lemnului ca rezultat al uscării excesive a suprafeței. [< fr. cémentation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CEMENTÁȚIE s. f. 1. cementare. 2. întărire și pierdere a elasticității straturilor externe ale lemnului. 3. zonă de ~ = zonă din scoarța terestră în care se produce îmbogățirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare. (< fr. cémentation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cementáție s. f., pl. cementáții
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink