CENOBÍTIC, -Ă, cenobitici, -ce, adj. Al cenobiților, de cenobiți. – Din fr. cénobitique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CENOBÍTIC, -Ă adj. Referitor la cenobiți. [< fr. cénobitique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
cenobític adj. m., pl. cenobítici; f. sg. cenobítică, pl. cenobítice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cenobític, -ă adj. (d. cenobit; fr. cénobitique). De cenobit.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink