Dex centrifug

CENTRIFÚG, -Ä‚, centrifugi, -ge, adj., s. f. 1. Adj. Care tinde să se depărteze de centru; centrifugal. ◊ Forță centrifugă = forță care acÈ›ionează asupra unui corp aflat în miÈ™care de rotaÈ›ie, tinzând să-l depărteze de axa de rotaÈ›ie. MiÈ™care centrifugă = miÈ™care a unui corp care se depărtează de centrul lui de rotaÈ›ie. Pompă centrifugă = aparat bazat pe efectul forÈ›ei centrifuge È™i folosit la pomparea apei. 2. S. f. Aparat pentru separarea componenÈ›ilor cu densități diferite dintr-un amestec lichid eterogen cu ajutorul forÈ›ei centrifuge. – Din fr. centrifuge.

CENTRIFÚG adj. Care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal. ◊ (Op. centripet) Forță centrifugă = forță care tinde să depărteze un corp în miÈ™care circulară de centrul lui de rotaÈ›ie. [< fr. centrifuge].

CENTRIFÚG, -Ă I. adj. care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal. ♦ forță ~ă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. II s. f. 1. aparat, mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația de centrifugare. 2. instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată. (< fr. centrifuge)

CENTRIFÚG adj. (FIZ.) centrifugal. (Mișcare ~.)

Centrifug ≠ centripet

centrifúg adj. m., pl. centrifúgi; f. sg. centrifúgă, pl. centrifúge

centrifúg, -ă adj. (d. centru și fug; fr. centrifuge). Fiz. Care tinde să se depărteze de centru: forță centrifugă.

CENTRIFÚG ~gă (~gi, ~ge) Care are tendinÈ›a de a se îndepărta de centru. MiÈ™care ~gă. ◊ Forță ~gă forță datorită căreia un corp, aflat în miÈ™care circulară, tinde să se depărteze de centrul de rotaÈ›ie. Pompă ~gă maÈ™ină rotativă bazată pe efectul forÈ›ei centrifuge, folosită la pomparea unor lichide. /<fr. centrifuge

CENTRIFÚGĂ ~ge f. Instalație de înaltă turație, folosită pentru separarea prin centrifugare a componenților unui amestec. ~ de miere. [G.-D. centrifugei] /<fr. centrifuge

CENTRIFÚGÄ‚ s.f. Aparat pentru separarea cu ajutorul forÈ›ei centrifuge a substanÈ›elor cu densitate diferită dintr-un amestec. ♦ InstalaÈ›ie destinată antrenamentului astronauÈ›ilor, care simulează acÈ›iunea acceleraÈ›iilor de lungă durată. [< fr. centrifuge, cf. lat. centrum – centru, fugere – a fugi].

CENTRIFÚGÄ‚, centrifuge, adj. f. (ÃŽn expr.) Forță centrifugă = forță datorită căreia un corp aflat în miÈ™care de rotaÈ›ie tinde să se depărteze de centrul liniei sale de miÈ™care. MiÈ™care centrifugă = miÈ™care a unui corp care se depărtează de centrul său de rotaÈ›ie. Pompă centrifugă = aparat bazat pe efectul forÈ›ei centrifuge È™i folosit la pomparea apei. MaÈ™ină centrifugă (È™i substantivat, f.) = aparat pentru separarea mecanică a componenÈ›ilor cu greutate specifică diferită dintr-un amestec lichid, cu ajutorul forÈ›ei centrifuge. – După fr. centrifuge.

centrifúgă s. f., g.-d. art. centrifúgei; pl. centrifúge