CENTRUÍRE s. f. Operație de prelucrare a găurilor de centrare la o piesă, în vederea prelucrării ei ulterioare la o mașină-unealtă. – Din centru.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
centruíre s. f., g.-d. art. centruírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink